„Într-un an cu 13 luni” la Cineclub FILM MENU

Răspunsuri de Andrei Rus

De ce merită văzut filmul ăsta?

Din multe motive: e unul dintre cele mai complexe filme ale lui Rainer Werner Fassbinder, atât din punct de vedere formal, cât şi din cel al conţinutului. Cineastul german încearcă de această dată să se îndepărteze estetic de pastişarea filmelor hollywoodiene clasice şi se apropie de o paradigmă avangardistă, asemănătoare stilului eseistic al lui Godard din anii ’70. Îndrăznelile formale, combinate cu povestea complet inedită a protagonistului Erwin/Elvira, un transsexual care şi-a făcut operaţia de schimbare de sex nu fiindcă ar fi simţit vreodată că ar trăi într-un corp de femeie, ci pur şi simplu deoarece s-a îndrăgostit la un moment dat de un alt bărbat, care i-a spus că l-ar putea iubi dacă ar fi femeie – îl obligă pe privitor să nu se blocheze în prejudecăţile sale şi să încerce să devină conştient de alteritate. Într-un an cu 13 luni e una dintre cele mai frumoase alegorii ale iubirii transpuse vreodată în cinema.

Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?

Există trei filme realizate de Rainer Werner Fassbinder care au legătură directă cu Armin Meier, partenerul de viaţă al acestuia din a doua jumătate a anilor '70. Fox şi prietenii săi (Faustrecht der Freiheit, 1975) îi este dedicat, în fragmentul lui Fassbinder din filmul colectiv Toamna în Germania (Deutschland im Herbst, 1978) cei doi îşi interpretează propriile roluri, iar Într-un an cu 13 luni (In einem Jahr mit 13 Monden, 1978) este dedicat memoriei lui. Poate tocmai fiindcă a fost realizat într-un context personal atât de dramatic (Meier s-a sinucis în 1978 în urma unor neînţelegeri de cuplu, iar Fassbinder a decis să iniţieze acest proiect pentru a nu înnebuni de disperare), Într-un an cu 13 luni este unul dintre cele mai bulversante filme ale cineastului german.

Ce trebuie știut despre regizor?

A realizat aproximativ 40 de lungmetraje în nici 15 ani de carieră (a murit la 37 de ani), dintre care peste jumătate sunt capodopere. Este coleg de generaţie cu Werner Herzog, iar Wim Wenders şi Pedro Almodovar au tot încercat de-a lungul timpului să îi aducă omagii prin filmele lor. Dar până la urmă, s-a dovedit că stilul uşor isteric, spontan şi alienant al lui Fassbinder e inimitabil.