Lansare FILM MENU #18, pe 17 aprilie

Răspunsuri despre Two-Lane Blacktop, de la Răzvan Dutchevici.

De ce merită văzut filmul?

Pentru că este făcut de un regizor specializat în producţii de serie B şi totuşi figurează în cel mai recent top British Film Institute al celor mai importante 250 de filme (pe locul 235 la egalitate cu Clockwork Orange). Pentru că este singurul film în care a jucat Dennis Wilson, toboşarul de la Beach Boys. Pentru că este un film cu întreceri de maşini care nu ia în serios ideea de competiţie. Pentru că e varianta mult mai cool a lui Easy Rider.

Ce film ar trebui văzut înainte şi ce film după?

Înainte - Drive al lui Nicolas Winding Refn pentru a intra în lumea personajelor taciturne şi ahtiate după viteză.

După - Stranger Than Paradise al lui Jim Jarmusch şi nu pentru că este vorba tot de doi băieţi şi o fată care merg mult cu maşina. Însă atmosfera molcomă de banal sec şi discuţii apatice în care se scaldă întreg filmul e asemănătoare.

Ce ar trebui ştiut despre regizor?

Monte Hellman este unul dintre cei mai europeni regizori americani. S-a ferit de schematisme şi trenduri, astfel încât filmele sale sunt dintre puţinele filme produse de Roger Corman care n-au fost profitabile ca afaceri. În acelaşi timp, din punct de vedere al artei cinematografice, sunt de departe cele mai valoroase produse ale „uzinei” Corman.

Majoritatea poveştilor lui au traiectorii imprevizibile şi un mod atipic de dozare a tensiunii în mare parte deoarece obişnuia să schimbe scenariile aprobate la locul filmării pentru a imprima o autenticitate aparte. Corman nu ştia niciodată ce va ieşi din filmul la care Hellman lucra. Şi nici el nu ştia. Descoperea pe parcurs.

Un maestru al particularizării caracterelor şi al şlefuirii dialogurilor, Hellman este unul dintre cei mai stimaţi regizori americani şi este menţionat de Quentin Tarantino printre cineaştii care l-au influenţat major.

Highlights din Film Menu #18

Dosarul acestui număr este dedicat filmelor de Serie B. Veţi regăsi în paginile dosarului articole despre cineaşti legendari precum Otto Preminger, Don Siegel, Roger Corman sau Monte Hellman, cu filmele cărora sunteţi cu siguranţă familiarizaţi cel puţin prin intermediul pastişelor unor cineaşti contemporani precum Quentin Tarantino sau Robert Rodriguez. De asemenea, unul dintre articolele dosarului abordează o categorie aparte a filmelor de Serie B, şi anume filmele cu zombii. Nu în ultimul rând, actriţa Maria Montez este protagonista unui articol amplu care urmăreşte modul în care aceasta a ajuns într-un timp foarte scurt unul dintre iconurile pasionaţilor de filme de Serie B.

Numărul 18 conţine şi un interviu amplu cu Cătălin Cristuţiu, monteur – printre altele - al lungmetrajelor California Dreamin’ (Nesfârşit)(2007, regie Cristian Nemescu), Cold Waves (2007, regie Alexandru Solomon), Cea mai fericită fată din lume (2009, regie Radu Jude), Medalia de onoare (2009, regie Călin Peter Netzer), Eu când vreau să fluier, fluier (2010, regie Florin Şerban), Toată lumea din familia noastră (2012, regie Radu Jude) şi Undeva la Palilula (2012, regie Silviu Purcărete).