Super call for entries: Universul aşteaptă să îţi vadă filmul

Se apropie a 4-a ediţie a festivalului de filme făcute de adolescenţi Super. Înscrierile le-am anunţat deja de pe 18 februarie şi le aşteptăm până pe 10 aprilie. Între timp am fost ocupaţi: ne-am bâţâit pe Bowie la Glitter Party (unde s-au strâns donaţii pentru festival), ne-am auzit la Radio România Cultural, am invăţat mai multe despre filmul indie românesc la primul workshop de anul acesta (vă mai pregătim încă două!) şi am vorbit cu câţiva dintre foştii participanţi ai festivalului pe care i-am rugat să împărtăşească cu voi experienţa lor cu primul lor film.

Un proces care pentru unii a coincis chiar cu Super, pentru unii a însemnat o perioadă confuză, în care ideile s-au materializat cu ajutorul unor impulsuri exterioare, iar pentru alţii a reprezentat un punct de plecare pentru ceva ce avea să devină o parte importantă şi semnificativă a vieţii lor, realizarea primului film este o experienţă memorabilă, iar regizorii adolescenţi vă explică aici ce şi cum s-a întâmplat mai exact:

- O să încep prin a spune că Super a fost catalizatorul filmului meu şi existenţa unei astfel de oportunităţi este absolut necesară. Probabil filmul ar fi fost în altă formă şi după mult timp concretizat. Conceptul s-a accentuat spre finalul procesului, pot spune chiar că habar n-aveam ce voiam să fac, aveam doar o cameră primită de la Ioana Bogdana şi o viziune senzorială (evident şi fotografică). whatever este un statement al adolescenţilor, un manifest cinematografic decupat din realitate si colat în lumea pe care am creat-o eu. O lume nihilistă, inocentă, melancolică, pierdută în timpul şi spaţiul generaţiei noastre. Am trăit 100% ceea ce am creat, timp de o săptămână; deja când montam cred că ieşisem din filmul filmului. O să închei printr-un blooper introspectiv - bugetul iniţial era 0 lei, abia ulterior s-a ridicat la o sumă de aprox. 600 de lei, adică amenzile primite pentru diferitele metode de concretizare a filmului. Succes participanţilor de anul ăsta, singurul sfat e doar să faceţi un film şi după vedeţi voi. (Christian Roncea)

- Primul film „serios” pe care l-am făcut a fost despre o trupă de rock din Bârlad. Eram în clasa a X-a pe-atunci și aveam multă energie pe care trebuia să o investesc în ceva. Până atunci nu am mai avut contact direct cu lumea filmului. O dată ce am luat camera în mână, nu m-am mai putut despărți de ea nici până în ziua de azi. Camera și programul de montaj. Sigur, acum filmul acela nu mi se mai pare atât de bun cum credeam atunci, însă cred că dacă nu continuam să mai fac ceva în domeniul ăsta și rămâneam la același nivel, acum eram la ASE și studiam economia. (Alexandra Diaconu)

- Primul meu film a fost făcut la Let's Go Digital, TIFF 2014 (apropos, alături de Super, experiența vitală pentru orice creatură liceană) în care a trebuit să realizăm un exercițiu audio-vizual în două zile. Între certuri de tineri talentați si unici care nu admiteam alte idei, mi-a picat in mână Colecționarul de John Fowles pe care, încă de când l-am citit l-aș fi vrut gagică și aia a fost. O suită în tren la 5 dimineața, o furișătură în supermarket și un cadru frumos filmat dimineața după un jogging cu o pretenă în Cluj pe Someș la răsărit în care am simțit că acolo începe fericirea (asta nu e a mea, e a lui Michael Cunningham în The Hours). După filmul ăsta, eu n-am avut mare realizare, dar Luca, ăl mai mare Super, a ajuns la Harvard. Deci, tot ce se poate. Ah, și să faci film e greu și dat naibii, dar e cât de greu și dat naibii ești tu. (Ionuţ Scurtu)

- Adrenalină din pasiune şi pasiune din adrenalină. Nu există loc (sau timp) de tergiversare. Asta e frumos: odată ce te apuci de o filmare te întreci cu tine însuţi. Câteodată te depăşeşti, alteori rămâi în urmă. Când îţi vezi pentru prima dată filmul pe un ecran de cinema însă, ştii că ai ajuns la sfârşitul cursei. Dar acum ai şi spectatori care îţi urmăresc ritmul paşilor. Din molcom devii tulbure, agitat; din agitat treci la emanarea acelei sudori reci, iar după, acalmie. Şi aplauze. Răsufli şi te pregăteşti de cursa următoare. Asta am simţit la primul meu film din festivalul Super. Acum se apropie următorul finish. (Alin Muşetescu)

- Prima dată când am realizat un film de la pre-producţie până la partea de post-producţie a fost în cadrul proiectului „Lazărul prin ochii mei”, la liceul Lazăr. Am folosit o cameră Go Pro şi m-am plimbat în liceu cu ea ataşată de frunte în speranţa că voi obţine ulterior o poveste; i-am dat record şi am plecat la vânătoare de acţiune prin liceu. M-am gândit să folosesc Go Pro-ul pentru că reda tot ceea ce vedeam; ca un cadru POV. Montajul m-a ajutat în final să creez un fir narativ şi m-am bucurat enorm să văd un rezultat plăcut al muncii depuse. A fost greu de realizat, dar a marcat primul meu pas în acest domeniu. (Iacob Paştina)

- În 2014 am participat pentru prima dată la Super. Nişte tipi au văzut afişul festivalului pe holurile liceului şi, ştiind că îmi umpleam timpul liber cu tot felul de proiecte de film, s-au gândit să îmi spună ce au descoperit. Am făcut un film separat doar pentru festival şi l-am trimis. Câteva săptămâni mai târziu, m-a sunat un tip pe nume Luca şi a zis că nu ii place filmul, dar a văzut ceva mişto pe canalul meu de YouTube şi ar vrea să îl bage în competiţie. Entuziasmat, am acceptat ideea. Ediţia din acel an mi s-a parut copleşitoare. Sala era plină. Am aşteptat nervos, în ultimul rând, sperând ca filmul meu să se aleagă măcar cu câteva râsete. Şi aşa a fost. De fapt, aş spune că au fost destul de multe râsete. Chiar foarte multe. În sfârşit, mă simţeam apreciat. Practic, tot (şi vreau să zic absolut tot) ce am ajuns să fac de atunci şi până acum, în afară de şcoală, nu aş fi putut să fac fără oamenii pe care i-am întâlnit acolo. Am apărut într-un serial TV, am strâns 60k de vizualizări pe canalul meu, am vorbit la radio pentru 2 ore fără oprire, am mers la mare iarna şi am avut parte de multe, multe alte experienţe super interesante. Nu, nu mă simt împlinit încă şi vreau mai multe de la mine şi de la viaţa mea, dar trebuie să admit că 25 mai 2014 (cred ca asta era data) mi-a schimbat complet existenţa. Trebuie să încercaţi şi voi în 2016. De la băiatul care a adormit pe scenă anul trecut (adică eu): vreau să ştiţi că Super este un festival extraordinar. Un punct de plecare deosebit şi merită (de fapt chiar trebuie 200%) să vă interesaţi de el. Vorbesc serios. Chiar e super super şmecher atât pentru public cât şi pentru participanţi. 10/10. Supermetrul indică nivel elevat de Super. Veniţi. De altfel, am scris asta cu Wingdings direct şi sper că am scris corect. În orice caz, SUPER FTW! (Achim Scarlat)

***
Super vă aşteaptă filmele până pe 10 aprilie pe pagina lor de Facebook sau pe superfestival@outlook.com. Mai multe informaţii şi regulamentul le găsiţi pe superfestival.ro.