“Will Success Spoil Rock Hunter?” - filmul de joi la FILM MENU

Andreea Mihalcea de la FILM MENU ne dă toate motivele să mergem s-o vedem pe Jayne Mansfield în toată splendoarea în comedia satirică a lui Frank Tashlin de la cine clubul de joia asta. 

De ce merită văzut filmul ăsta?

Pentru că are toate calitățile artificialului: e lejer, frivol, extravagant, enjoyable, transmițându-ți, totuși, în subsidiar, un sentiment discret de straniu-înfricoșător. Plus că e mult mai fun de urmărit decât La Société du Spectacle (r. Guy Debord, 1973).

Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?

Ați putea să vă uitați înainte la The Girl Can’t Help It (r. Frank Tashlin., 1956) dacă vreți să fiți properly introduced to Jayne Mansfield și cu formele și persona ei, ambele la fel de neverosimile. Iar după, habar n-am, eu aș zice să vă uitați la ceva ultra-serios, la un Béla Tarr, Bergman și la alți băieți ca ei, poate? Glumesc. The Rage in Placid Lake (r. Tony McNamara, 2003) ar fi un film despre care se poate susține că duce mai departe intențiile ironice ale lui Tashlin din Will Success Spoil Rock Hunter? în reprezentarea stereotipurilor. Să nu vă luați după imdb când dați un search pe google și să urmăriți dialogurile din The Rage in Placid Lake.

Ce trebuie știut despre regizor?

Că și-a început cariera lucrând ca desenator și animator și că a făcut asta vreo 20 de ani înainte să treacă la filme de ficțiune. Că l-a creat pe Porky Pig, personajul Warner din Looney Tunes, frăieruț și samaritean, care își abandona majoritatea argumentelor pe la jumătate spunând: Time’s wastin’. Și că mare parte din desenele lui conțin un soi de umor absurd, în condițiile în care publicul lui țintă era format din niște puști (iar la 5 ani ne place să fim respectați ca spectatori). Că o să-i găsiți desenele pe youtube dacă îl căutați după pseudonimul lui de atunci, Tish-Tash. Că el este cel care l-a ajutat pe Jerry Lewis să devină un nume important în tradiția comică americană. În Hollywood or Bust (r. Frank Tashlin, 1956), de exemplu, e o secvență foarte bună, în care Lewis coboară și se aruncă în aer vreo 30 m - cu toată fervoarea unui personaj de desen animat - peste capetele unora veniți la cinema la o extragere de tombolă. În fine, face un rol excelent în tot filmul. Cât despre Tashlin, sunt multe de zis. Pe scurt, a fost cumva un nedreptățit al istoriei cinema-ului și etichetat de mare parte din critica de film americană contemporană lui drept prea vulgar (nu uitați că vorbim despre un regizor al burlescului !) pentru a fi digerat sau clasat ca auteur. Probabil că ar fi interesant de văzut mai multe filme de-ale lui ca să înțelegem mai bine în ce consta și cum funcționa perversitatea umorului tashlinesc.