ZIUA ÎN CARE NU SE CUMPĂRĂ NIMIC

Piesa
Autorul piesei, Kim Atle Hansen, este un dramaturg, actor și activist norvegian, autor al mai multor piese de teatru tratând probleme ale societăţii actuale. Ziua în care nu se cumpără nimic a fost montată până acum în Anglia, Brazilia, Italia, America și Rusia. 

Despre
Spectacolul Ziua în care nu se cumpără nimic simte pulsul societății românești prezente și extrapolează, prin limbaj, joc, costume, sunet și lumină, proiecțiile individuale care se propagă la nivel de grup, de masă, în convenții generalizate. E un spectacol proaspăt, curajos și încărcat de mesaje cheie care guvernează scena socială, politică și economică actuală: s-a ieşit mult în stradă în ultimii ani. Spectacolul vorbește cu publicul despre schimbarea care începe de la individ, făcând apel la umor fără a aluneca în sarcasm, la activism fără a împinge spre extremism și la soluții artistice contemporane, efervescente, de sunet, decor și design.

Synopsis & distribuție
Petra (Ilinca Hărnuț) și Andrei (Rolando Matsangos) vor să atragă atenţia asupra consumerismului şi a exploatării muncitorilor din lumea a treia. Kati (Cristina Găvruș) și Irina (Olivia Alexandra Niță) vor să devină vedete cântând la un eveniment de salvare a planetei. Toma (Andrei Morariu) și Petru (Emil Măndănac) vor să protesteze pentru a îmbunătăți condițiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana (Simona Cuciurianu) vrea să fie mai mult decât o simplă vânzătoare într-un magazin de haine. Drumurile lor îi duc la mall. Această vizită le va schimba viețile.

Regie
„Pare că România a prins gustul activismului. Nu e rău. E o libertate fundamentală libertatea de a protesta în stradă şi spiritul civic este încă ceva ce ne lipseşte la nivel de cultură naţională. Zilele trecute când repetam la acest spectacol, vis-a-vis de Teatrul Naţional, în parculeţul de la Colţea, era o mână de tineri care protestau impotriva exploatării prin fracking. Iar chiar în faţa teatrului o mână de vârstnici fluturau steaguri tricolore pentru o cauză incertă sau doar slab comunicată. Mă bucur că se protestează. Îmi place că se ia atitudine. Mă nelinişteşte însă uneori lipsa de perspectivă, slaba informare despre subiect, încrâncenarea, vulnerabilitatea în faţa manipulării media. Ignoranţa. Si doza uriaşă de egoism şi condescendentă a majorităţii celor care pretind şi afişează, faţă de sine poate mai mult decât faţă de ceilalţi, altruismul şi dedicarea pentru "cauză", crede Horia Suru, regizorul.

Costume
„Îmi place să lucrez pe un personaj, mai ales că în general așa creez: viața e un film și fiecare dintre noi e un personaj într-un rol principal, din când în când camera plonjează asupra ta. Fără să întreb pe nimeni, am văzut totul într-o notă comică, deși subiectele abordate nu sunt chiar așa”, explică ea. „Am exagerat trăsături fie prin estompare fie din contră, prin conturare. Și am pus destul de multa culoare. Pe lângă asta, costumele sunt concepute ca o colecție care poate funcționa și într-un lookbook, dacă mi-a ieșit. Am emoții. Trageți cortina.”